refractometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFRACTOMETRÍE s. f. Ansamblul procedeelor utilizate pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor și pentru studierea altor proprietăți legate de valorile acestor indici. – Din
fr. réfractométrie.refractometrie (Dicționar de neologisme, 1986)REFRACTOMETRÍE s.f. Parte a opticii care se ocupă cu metodele de măsură a indicilor de refracție ai diferitelor substanțe. [Gen.
-iei. / < fr.
réfractométrie].
refractometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)REFRACTOMETRÍE s. f. disciplină care studiază metodele și procedeele de măsurare a indicilor de refracție ai substanțelor. (< fr.
réfractométrie)
refractometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)refractometríe (re-frac-, -me-tri-) s. f.,
art. refractometría, g.-d. refractometríi, art. refractometríeirefractometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFRACTOMETRÍE s. f. Ansamblul procedeelor utilizate pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor și pentru studierea altor proprietăți legate de valorile acestor indici. — Din
fr. réfractometrie.