refractarism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFRACTARÍSM s. n. (Rar) Atitudine refractară; împotrivire, nesupunere. –
Refractar +
suf. -ism.refractarism (Dicționar de neologisme, 1986)REFRACTARÍSM s.n. (
Rar) Atitudine refractară; împotrivire, nesupunere. [<
refractar +
-ism].
refractarism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)refractarísm (rar)
(re-frac-) s. n.refractarism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFRACTARÍSM s. n. (Rar) Atitudine refractară; împotrivire, nesupunere. —
Refractar +
suf. -
ism.