refracta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFRACTÁ, pers. 3
refractă, vb. I.
1. Refl. (
Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției.
2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din
fr. réfracter.