refracta - explicat in DEX

refracta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REFRACTÁ, pers. 3 refractă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din fr. réfracter.

refracta (Dicționar de neologisme, 1986)
REFRACTÁ vb. I. refl. (Despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia; a suferi fenomenul refracției. [P.i. 3,6 refráctă, -tează. / < fr. réfracter].

refracta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REFRACTÁ vb. I. tr. a produce fenomenul refracției. II. refl. (despre unde luminoase, sonore etc.) a suferi fenomenul refracției. (< fr. réfracter)

refracta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
refractá (a ~) (re-frac-) vb., ind. prez. 3 refráctă

refracta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REFRACTÁ, pers. 3 refráctă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. — Din fr. réfracter.