reformula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFORMULÁ, reformulez, vb. I.
Tranz. A formula din nou (în alți termeni). –
Re1- +
formula.reformula (Dicționar de neologisme, 1986)REFORMULÁ vb. I. tr. A formula din nou. [Cf. fr.
reformuler].
reformula (Marele dicționar de neologisme, 2000)REFORMULÁ vb. tr. a formula din nou în alți termeni. (< fr.
reformuler)
reformula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*reformulá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
reformuleázăreformula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFORMULÁ, reformulez, vb. I.
Tranz. A formula din nou (în alți termeni). —
Pref. re- +
formula.