reformist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului.
2. S. m. și
f. Adept al reformismului. – Din
fr. reformiste.reformist (Dicționar de neologisme, 1986)REFORMÍST, -Ă adj. Referitor la reformism, propriu reformismului. //
s.m. și f. Adept al reformismului. [Cf. fr.
réformiste].
reformist (Marele dicționar de neologisme, 2000)REFORMÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al reformismului. (< fr.
réformiste)
reformist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reformíst adj. m.,
s. m.,
pl. reformíști; adj. f.,
s. f. reformístă, pl. reformístereformist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului.
2. S. m. și
f. Adept al reformismului. — Din
fr. réformiste.