reformism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFORMÍSM s. n. 1. Atitudine politică bazată pe
propagarea reformelor.
2. Curent politic care preconizează progresul și schimbările în societate numai pe calea reformelor. – Din
fr. réformisme.reformism (Dicționar de neologisme, 1986)REFORMÍSM s.n. Atitudine politică bazată pe propagarea reformelor. ♦ Curent politic care neagă necesitatea revoluției și preconizează înlocuirea luptei revoluționare cu reforme mărunte, care nu ating bazele orânduirii capitaliste. [Cf. fr.
réformisme].
reformism (Marele dicționar de neologisme, 2000)REFORMÍSM s. n. 1. curent politic în mișcarea muncitorească, ce neagă necesitatea revoluției și a dictaturii proletariatului, preconizând înlocuirea luptei revoluționare cu reforme mărunte, care nu ating bazele orânduirii capitaliste. 2. atitudine politică bazată pe introducerea reformelor. (< fr.
réformisme)
reformism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reformísm s. n.reformism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFORMÍSM s. n. 1. Atitudine politică bazată pe propagarea reformelor.
2. Curent politic care preconizează progresul și schimbările în societate numai pe calea reformelor. — Din
fr. réformisme.