reformator - explicat in DEX

reformator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care înnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

reformator (Dicționar de neologisme, 1986)
REFORMATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. 1. (Propagator) de reforme, (cel) care reformează, care înnoiește. 2. (Înfăptuitor, adept) al Reformei (2). [Cf. fr. réformateur, lat. reformator].

reformator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REFORMATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. 1. (propagator) de reforme, (cel) care reformează, înnoiește. 2. (înfăptuitor) al Reformei (2). (< fr. réformateur, lat. reformator)

reformator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*reformatór, -oáre s. Care reformează: Solone a fost un înțelept reformator. Șefu uneĭ reforme religioase: reformatoriĭ secululuĭ [!] XVI.

reformator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reformator a. și m. care aduce reforme: o an, măreț, reformator ! GR. AL.

reformator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. — Din fr. réformateur, lat. reformator.