reformat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFORMÁT, -Ă, reformați, -te, adj. 1. (Despre materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz, dat la reformă (
3).
2. (Despre militari) Scos din evidența sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic).
3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoană de confesiune creștină protestantă;
p. restr. calvin. –
V. reforma. Cf. fr. réformé, lat. reformatus.reformat (Dicționar de neologisme, 1986)REFORMÁT, -Ă adj. 1. Scos din uz, dat la reformă.
2. (
Despre militari) Scos din evidența armatei (ca inapt).
3. Care ține de cultul religios protestant. ♦
Biserică reformată = protestantism. //
s.m. și f. Protestant. [<
reforma].
reformat (Marele dicționar de neologisme, 2000)REFORMÁT, -Ă adj. 1. scos din uz ca inutilizabil. 2. (despre oameni; și s. m.) scos din evidența armatei ca inapt. 3. care ține de cultul religios protestant. ◊ (s. m. f.) protestant calvin. (< reforma)
reformat (Dicționaru limbii românești, 1939)*reformát, -ă adj. (fr.
réformé). Căruĭa i s´a aplicat reforma. Protestant, luteran:
biserica reformată. Subst.
Un reformat.reformat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reformat a.
1. se zice de un soldat sau de un ofițer căruia s´a luat gradul pentru infirmități fizice sau morale;
2. care ține de religiune reformată sau de protestantism. ║ m. pl. protestanții și în special calviniștii. V.
Reforma.reformat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFORMÁT, -Ă, reformați, -te, adj. 1. (Despre materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz, ca inutilizabil.
2. Declarat inapt pentru serviciul militar și scos din evidențele armatei.
3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoană de confesiune creștină protestantă;
p. restr. calvin. —
V. reforma. Cf. fr. reformă, lat. reformatus.