reformare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFORMÁRE, reformări, s. f. Acțiunea de
a (se) reforma și rezultatul ei. ♦ (Rar) Reformă (
2). –
V. reforma.reformare (Dicționar de neologisme, 1986)REFORMÁRE s.f. Acțiunea de a reforma și rezultatul ei. [<
reforma].
reformare (Marele dicționar de neologisme, 2000)REFORMÁRE s. f. acțiunea de a reforma. ◊ transformare, prin procedee tehnice, termice sau catalitice, a hidrocarburilor nearomatice din produsele petroliere în hidrocarburi aromatice. (< reforma)
reformare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reformáre s. f.,
g.-d. art. reformắrii; pl. reformắri