refolosire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) REFOLOSÍRE,refolosiri, s. f. Acțiunea de a refolosi. – V. refolosi.
refolosire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) *refolosíre s. f., g.-d. art. refolosírii; pl. refolosíri
refolosire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) REFOLOSÍRE,refolosiri, s. f. Acțiunea de a refolosi. — V. refolosi.