reflux (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFLÚX, refluxuri, s. n. Fază de coborâre a nivelului mărilor și oceanelor în cadrul fenomenului de maree. ♦
Fig. Dare înapoi, descreștere; regres. – Din
fr. reflux.reflux (Dicționar de neologisme, 1986)REFLÚX s.n. 1. Fenomenul de retragere periodică a apei mărilor și a oceanelor datorită atracției Lunii și a Soarelui. ♦ (
Fig.) Descreștere, regres.
2. (
Chim.) Lichid rezultat prin condensarea vaporilor obținuți la rectificare și care este reintrodus în aparatul din care provine. [< fr.
reflux, cf. lat.
re – împotriva +
flux].
reflux (Marele dicționar de neologisme, 2000)REFLÚX s. n. 1. coborâre periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor datorită atracției Lunii și a Soarelui. 2. (fig.) descreștere, regres. 3. (chim.) reîntoarcere către baza coloanei de fracționare, sub formă de lichid condensat, a unei părți din vapori datorită pierderii de căldură. ◊ lichidul astfel obținut. 4. (med.) revenire a unei unde de lichid. (< fr.
reflux)
reflux (Dicționaru limbii românești, 1939)*reflúx n., pl.
urĭ (d.
re- și
flux saŭ d. lat.
reflúere, refluxum, a curge înapoĭ; fr.
réfluxe. V.
flux).
Geogr. Retragerea zilnică a apeĭ oceanuluĭ de la malurĭ.
Fig. Retragere:
refluxu mulțimiĭ.reflux (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reflúx (re-flux) s. n.,
pl. reflúxurireflux (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reflux n.
1. mișcare regulată a mării care se retrage după flux;
2. fig. întoarcere în sens contrar.
reflux (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFLÚX, refluxuri, s. n. Fază de coborâre a nivelului mărilor și oceanelor în cadrul fenomenului de maree. ♦
Fig. Descreștere; regres. — Din
fr. reflux.