reflexoterapie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFLEXOTERAPÍE, reflexoterapii, s. f. Metodă terapeutică prin care se urmărește vindecarea unor boli prin folosirea anumitor reflexe. – Din
fr. réflexothérapie.reflexoterapie (Dicționar de neologisme, 1986)REFLEXOTERAPÍE s.f. Metodă terapeutică prin care se urmărește vindecarea unor boli prin folosirea anumitor reflexe. [Gen.
-iei. / < fr.
réflexothérapie].
reflexoterapie (Marele dicționar de neologisme, 2000)REFLEXOTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a anumitor reflexe
1 (II, 3). (< fr.
réflexothérapie)
reflexoterapie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reflexoterapíe (re-fle-) s. f.,
art. reflexoterapía, g.-d. reflexoterapíi, art. reflexoterapíeireflexoterapie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFLEXOTERAPÍE s. f. Metodă terapeutică prin care se urmărește vindecarea unor boli prin folosirea anumitor reflexe. — Din
fr. réflexothérapie.