reflexologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFLEXOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul reflexelor. – Din
fr. réflexologie.reflexologie (Dicționar de neologisme, 1986)REFLEXOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul reflexelor. [Gen.
-iei. / < fr.
réflexologie].
reflexologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)REFLEXOLOGÍE s. f. disciplină medicală care se ocupă cu studiul reflexelor
1 (II, 3). (< fr.
réflexologie)
reflexologie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)REFLEXOLOGÍE (‹
fr.)
s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul reflexelor. A fost creată în 1921 de
V.M. Behterev; termenul a fost aplicat și teorie lui I.P. Pavlov. Numită și
psihologie obiectivă, deoarece reduce toate fenomenele psihice la reflexe condiționate. Ea a influențat decisiv
behaviorismul.reflexologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reflexologíe (re-fle-) s. f.,
art. reflexología, g.-d. reflexologíi, art. reflexologíeireflexologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFLEXOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul reflexelor. — Din
fr. réflexologie.