referat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFERÁT, referate, s. n. Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unei activități etc. ♦ Raport (de câteva rânduri) scris pe marginea unei cereri, a unui act etc. (în care se propune o soluție). – Din
germ. Referat.referat (Dicționar de neologisme, 1986)REFERÁT s.n. Dare de seamă asupra unei activități, asupra unei cărți etc. ♦ Raport scurt făcut pe marginea unei cereri, a unui act etc. [Cf. fr.
référé, germ.
Referat].
referat (Marele dicționar de neologisme, 2000)REFERÁT s. n. 1. dare de seamă asupra unei activități, a unei cărți etc. 2. raport scurt făcut pe marginea unei cereri, a unui act etc. (< germ.
Referat)
referat (Dicționaru limbii românești, 1939)*referát n., pl.
e (fr.
référé). Raport scris și depus.
referat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)referát s. n.,
pl. referátereferat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)referat n.
1. Jur. recurs la un judecător care statuează provizoriu asupra cazurilor urgente;
2. raport depus.
referat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFERÁT, referate, s. n. Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unei activități etc. ♦ Raport (de câteva rânduri) scris pe marginea unei cereri, a unui act etc. (în care se propune o rezoluție). — Din
germ. Referat.