refectoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFECTÓRIU, refectorii, s. n. (Rar) Sală de mâncare într-un internat, într-o mănăstire etc. [
Var.:
refectór s. n.] – Din
fr. réfectoire, lat. refectorium.refectoriu (Dicționar de neologisme, 1986)REFECTÓRIU s.n. v.
refector.
refectoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)REFECTÓRIU s. n. sală de mese într-un internat, într-o mănăstire etc. (< lat.
refectorium, fr.
réfectoire)
refectoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)refectóriu [
riu pron. riu]
s. n.,
art. refectóriul; pl. refectórii, art. refectóriile (-ri-i-)refectoriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)refectoriu n. sală unde se mănâncă împreună, într´un colegiu.
refectoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFECTÓRIU, reflectorii, s. n. Sală de mâncare într-un internat, într-o mănăstire etc. [
Var.:
refectór s. n.] — Din
fr. réfectoire, lat. refectorium.refectoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*refectóriŭ n. (mlat.
refectorium d.
reficere, a reface; fr.
réfectoire). Sofragerie [!] (adică locu unde îțĭ refacĭ puterile mîncînd) la o școală, la o cazarmă ș. a.