refector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFECTÓR s. n. v. refectoriu.refector (Dicționar de neologisme, 1986)REFECTÓR s.n. (
Rar) Sală de mâncare, sufragerie comună într-o mănăstire, în internate et. [Var.
refectoriu s.n. / < lat.
refectorium, cf. fr.
réfectoire].
refector (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFECTÓR s. n. v. refectoriu.