refecare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) REFECÁRE,refecări, s. f. Acțiunea de a refeca și rezultatul ei. – V. refeca.
refecare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) refecáre s. f., g.-d. art. refecắrii; pl. refecắri
refecare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) REFECÁRE,refecări, s. f. Acțiunea de a refeca și rezultatul ei. — V. refeca.