reface (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFÁCE, refác, vb. III.
Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara;
p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦
Refl. (Despre un țesut) A se regenera.
2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦
Tranz. și
refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. –
Re1- +
face (după
fr. refaire).