refacere - explicat in DEX

refacere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REFÁCERE, refaceri, s. f. Acțiunea de a (se) reface și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o unitate militară este retrasă în spatele liniei de luptă, pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. – V. reface.

refacere (Dicționar de neologisme, 1986)
REFÁCERE s.f. Acțiunea de a (se) reface și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o unitate militară este adusă în spatele frontului pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. [< reface].

refacere (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REFÁCERE s. f. acțiunea de a (se) reface. ◊ operație prin care o unitate militară este adusă în spatele frontului pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. (< reface)

refacere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
refácere s. f., g.-d. art. refácerii; pl. refáceri

refacere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
refacere f. reconstituire, reorganizare.

refacere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REFACÉRE, refaceri, s. f. Acțiunea de a (se) reface și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o unitate militară este retrasă în spatele liniei de luptă, pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. — V. reface.