reface - explicat in DEX

reface (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Re¹- + face (după fr. refaire).

reface (Dicționar de neologisme, 1986)
REFÁCE vb. III. tr. 1. A face din nou; a repara. 2. A reconstrui. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema. 3. A schimba, a transforma. [P.i. refác. / < re- + face, după fr. refaire].

reface (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REFÁCE vb. I. tr. 1. a face din nou; a repara. 2. a reconstrui. 3. a schimba, a transforma. II. tr., refl. (fig.) a (se) face din nou sănătos, a (se) întrema. (după fr. refaire)

reface (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

reface (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reface v. a face din nou și mai bine, a îmbunătăți.

reface (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REFÁCE, refác, vb., III; Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. — Pref. re- + face (după fr. refaire).