reexpoziție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REEXPOZÍȚIE, reexpoziții, s. f. Secțiune a unei sonate, a unei fugi etc. care se repetă. [
Pr.:
re-ex-] – Din
fr. réexposition.reexpoziție (Dicționar de neologisme, 1986)REEXPOZÍȚIE s.f. Repriză (
4) [în DN]. [Gen.
-iei, var.
reexpozițiune s.f. / < fr.
réexposition].
reexpoziție (Marele dicționar de neologisme, 2000)REEXPOZÍȚIE s. f. (muz.) repetare a expoziției în forma de sonată clasică; (impr.) repriză (4). (< fr.
réexposition)
reexpoziție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reexpozíție (-ți-e) s. f.,
art. reexpozíția (-ți-a), g.-d. art. reexpozíției; pl. reexpozíții, art. reexpozíțiile (-ți-i-)reexpoziție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REEXPOZÍȚIE, reexpoziții, s. f. Secțiune a unei sonate, a unei fugi etc. care se repetă. — Din
fr. réexposition.