reeligibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REELIGÍBIL, -Ă, reeligibili, -e, adj. (Despre oameni) Care poate fi ales din nou într-o funcție pe care a mai ocupat-o – Din
fr. rééligible.reeligibil (Dicționar de neologisme, 1986)REELIGÍBIL, -Ă adj. (
Despre o persoană) Care poate fi reales. [Cf. fr.
rééligible].
reeligibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)REELIGÍBIL, -Ă adj. (despre oameni) care poate fi reales. (< fr.
rééligible)
reeligibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*reeligíbil, -ă adj. (
re- și
eligibil). Care poate fi reales.
reeligibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reeligíbil adj. m.,
pl. reeligíbili; f. reeligíbilă, pl. reeligíbilereeligibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reeligibil a. care poate fi reales.
reeligibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REELIGÍBIL, -Ă, reeligibili, -e, adj. (Despre oameni) Care poate fi ales din nou în aceeași funcție. — Din
fr. réeligible.