reductor - explicat in DEX

reductor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj. 1. (Despre aparate sau mecanisme: și substantivat, n.) Care reduce sau micșorează o viteză, o presiune etc. 2. (Despre substanțe chimice; și substantivat, m.) Care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.

reductor (Dicționar de neologisme, 1986)
REDUCTÓR, -OÁRE adj. Care reduce. // s.n. 1. Aparat sau dispozitiv folosit pentru a reduce o viteză, o presiune etc. 2. (Chim.) Material cu afinitate mare pentru oxigen, folosit pentru reducerea substanțelor oxidante; reductant, reducător. [Cf. fr. réducteur].

reductor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REDUCTÓR, -OÁRE I. adj. care reduce. II. s. n. aparat, mecanism care reduce o mărime (presiune, turație etc.) proprie unui sistem tehnic. III. s. m. (chim.) substanță care în prezența altei substanțe cedează electroni, oxidându-se. (< fr. réducteur)

reductor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reductór¹ adj. m., pl. reductóri; f. sg. și pl. reductoáre

reductor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reductór² (substanță) s. m., pl. reductóri

reductor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reductór³ (mecanism) s. n., pl. reductoáre

reductor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Aparat sau mecanism) care reduce sau micșorează o viteză, o presiune etc. 2. Adj., s. m. (Substanță) care reduce un oxid. — Din fr. réducteur.