redobândi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV.
Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. –
Re1- +
dobândi.redobândi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)redobândí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. redobândésc, imperf. 3
sg. redobândeá; conj. prez. 3
să redobândeáscăredobândi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV.
Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. —
Pref. re- +
dobândi.redobândì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)redobândì v. a recăpăta.