redoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REDOÁRE, redori, s. f. (Rar)
1. Lipsă de suplețe; rigiditate.
2. (
Med.) Limitare a mișcărilor unei articulații. – Din
fr. raideur.redoare (Dicționar de neologisme, 1986)REDOÁRE s.f. (
Franțuzism) Lipsă de suplețe. ♦ Înțepenire a cefei; rigiditate. ◊
Redoare articulară = înțepenire a unei articulații. [Pl.
-ori. / < fr.
raideur].
redoare (Marele dicționar de neologisme, 2000)REDOÁRE s. f. 1. lipsă de suplețe. 2. înțepenire a cefei; rigiditate. (< fr.
raideur)
redoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!redoáre s. f.,
g.-d. art. redórii; pl. redóriredoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REDOÁRE, redori, s. f. 1. Lipsă de suplețe; rigiditate.
2. (
Med.) Limitare a mișcărilor unei articulații. — Din
fr. raideur.