redingotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REDINGÓTĂ, redingote, s. f. Haină bărbătească de ceremonie (de culoare neagră), cu poalele lungi până la genunchi, încheiată cu două rânduri de nasturi. – Din
fr. redingote.redingotă (Dicționar de neologisme, 1986)REDINGÓTĂ s.f. Haină bărbătească de ceremonie, cu poalele lungi. [< fr.
redingote, cf. engl.
riding – de călărie,
coat – haină].
redingotă (Marele dicționar de neologisme, 2000)REDINGÓTĂ s. f. 1. haină bărbătească de ceremonie (neagră), cu poalele lungi. 2. mantou de damă rotunjit la talie. (< fr.
redingote)
redingotă (Dicționaru limbii românești, 1939)*redingótă f., pl.
e (fr.
redingote, d. engl.
riding-coat, d.
to ride, a călări [germ.
reiten. V.
falaĭtar, rădvan1 și
coat, haĭnă [V.
cotilion]). Haĭnă bărbătească croită pe talie și lungă pînă pe la genunchĭ, (e o haĭnă de solemnitățĭ, de vizită, de plimbare și se poartă, cînd e frig, pe supt [!] pardesiŭ orĭ palton), o haĭnă femeĭască care acopere [!] rochia și are coadă cam ca fracu.
redingotă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)redingótă s. f.,
g.-d. art. redingótei; pl. redingóteredingotă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)redingotă f. haină bărbătească cu pulpane lungi.
redingotă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REDINGÓTĂ, redingote, s. f. Haină bărbătească de ceremonie (de culoare neagră), cu poalele lungi până la genunchi, încheiată cu două rânduri de nasturi. — Din
fr. redingote.