redijare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REDIJÁRE, redijări, s. f. (
Înv.) Acțiunea de
a redija și rezultatul ei; redactare. –
V. redija.redijare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)redijáre (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. redijắrii; pl. redijắriredijare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REDIJÁRE, redijări,
s. f. (
înv.) Acțiunea de
a redija și rezultatul ei; redactare. —
V. redija.