redevență - explicat in DEX

redevență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REDEVÉNȚĂ, redevențe, s. f. (Fin.) Datorie, obligație, rentă care se plătește periodic la date fixe și sub formă de cotă fixă. – Din fr. redevance.

redevență (Dicționar de neologisme, 1986)
REDEVÉNȚĂ s.f. (În economia capitalistă) Cotă, plătibilă la date fixe, care revine capitaliștilor, acționarilor, din produsul unei exploatări. [< fr. redevance].

redevență (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REDEVÉNȚĂ s. f. datorie, obligație plătibilă periodic la date fixe și sub formă de cotă pentru dreptul de a folosi proprietatea altuia în scopuri productive. (< fr. redevance)

redevență (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
REDEVÉNȚĂ (‹ fr.) s. f. (EC.) Orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru folosirea sau dreptul de folosință a unor active corporale sau necorporale. R. se plătește pentru folosirea sau dreptul de folosință a oricăreia din următoarele: dreptul de autor, orice brevet de invenție, marcă de comerț sau de fabrică, franciza, proiect, desen, plan, formulă secretă, procedeu de fabricație, software, know-how, numele sau imaginea oricărei persoane fizice, orice transmisiuni directe sau indirecte prin cablu, satelit, fibre optice, orice drept de a înregistra sau transmite spectacole, emisiuni, evenimente sportive, ca și orice echipament industria, comercial sau științific și mijloc de transport. R. se plătește prin cedarea dreptului de folosință, printr-un contract de concesiune, a bunurilor din proprietatea publică sau privată a statului, județului, orașului sau comunei, ca și a activităților și serviciilor publice de interes național sau local.

redevență (Dicționaru limbii românești, 1939)
*redevénță f., pl. e (fr. redevance cu term. ență, fiind-că vine d. redevoir, a datora încă, ĭar acesta d. lat. debére, a datora, de unde s´a presupus o formă *redebentia). Barb. Sumă datorată care trebuĭe plătită la termine fixe. V. rentă.

redevență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
redevénță s. f., g.-d. art. redevénței; pl. redevénțe

redevență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REDEVÉNȚĂ, redevențe, s. f. Orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru folosirea sau dreptul de folosință a unor active corporale sau necorporale. — Din fr. redevance.