redempțiune - explicat in DEX

redempțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REDEMPȚIÚNE, redempțiuni, s. f. (Rar) Mântuire, izbăvire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. rédemption, lat. redemptio, -onis.

redempțiune (Dicționar de neologisme, 1986)
REDEMPȚIÚNE s.f. (Liv.) Izbăvire, mântuire; (spec.) mântuirea religioasă creștină. [< fr. rédemption, cf. lat. bis. redemptio – răscumpărare].

redempțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REDEMPȚIÚNE s. f. 1. mântuirea religioasă creștină (prin Isus Cristos). 2. mântuire; izbăvire. (< fr. rédemption, lat. redemptio)

redempțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
redempțiúne (-demp-ți-u-) s. f., g.-d. art. redempțiúnii; pl. redempțiúni

redempțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REDEMPȚIÚNE, redempțiuni, s. f. Mântuire, izbăvire. [Pr.: -ți-u-] — Din fr. rédemption, lat. redemptio, -onis.