redactor - explicat in DEX

redactor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REDÁCTOR, -OÁRE, redactori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care lucrează în redacția unui ziar, a unei reviste etc. sau care redactează (2). 2. Persoană care scrie, care întocmește, care compune un articol, un act etc. – Din fr. rédacteur.

redactor (Dicționar de neologisme, 1986)
REDÁCTOR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care scrie, care compune (un act, un articol). ♦ Scriitor, publicist, specialist care redactează un ziar, o revistă etc. ♦ Redactor responsabil (sau -șef) = conducătorul, responsabilul unei redacții, care are răspunderea oficială a celor publicate. ♦ Cel care pregătește pentru publicare lucrarea unui autor. [< fr. rédacteur].

redactor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REDÁCTOR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care scrie, întocmește (un act, un articol). ◊ scriitor, publicist care redactează o carte, un ziar etc. 2. cel care pregătește manuscrisele pentru a putea fi publicate. (< fr. rédacteur)

redactor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*redactór m. (lat. redactor, fr. redacteur. V. actor). Cel ce are profesiunea de a redacta articule [!] (politice, științifice, artistice ș. a.) la un ziar saŭ la o revistă. – Și redáctor (rus. redáktor). Fem. redactoare. V. reporter.

redactor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
redáctor s. m., pl. redáctori

redactor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
redactor m. cel ce redijează un ziar.

redactor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REDACTÓR, -OÁRE, redactori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care lucrează în redacția unui ziar, a unei reviste etc. sau care redactează (2). 2. Persoană care scrie, care întocmește, care compune un articol, un act etc. — Din fr. rédacteur.