reculege (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECULÉGE, reculég, vb. III.
Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul; liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. –
Re1- +
culege (după
fr. recueillir).