reculegere - explicat in DEX

reculegere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECULÉGERE, reculegeri, s. f. Acțiunea de a se reculege și rezultatul ei. ◊ Moment (sau minut) de reculegere = moment în care se păstrează tăcere în semn de omagiu pentru o persoană care a murit. – V. reculege.

reculegere (Dicționar de neologisme, 1986)
RECULÉGERE s.f. Acțiunea de a (se) reculege și rezultatul ei. ♦ Moment de reculegere = moment de tăcere și de meditație în memoria unui dispărut. [< reculege].

reculegere (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECULÉGERE s. f. acțiunea de a (se) reculege. ♦ moment de ~ = moment de tăcere și de meditație în memoria unui dispărut. (< reculege)

reculegere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reculégere s. f., g.-d. art. reculégerii; pl. reculégeri

reculegere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reculegere f. încordarea minții la un singur lucru.

reculegere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECULEGÉRE, reculegeri, s. f. Acțiunea de a se reculege și rezultatul ei. ◊ Moment (sau minut) de reculegere = moment în care se păstrează tăcere în semn de omagiu pentru o persoană care a murit. — V. reculege.