recula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECULÁ, reculez, vb. I.
Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din
fr. reculer.recula (Dicționar de neologisme, 1986)RECULÁ vb. I. intr. A face un recul; a se smuci înapoi. [< fr.
reculer].
recula (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECULÁ vb. intr. a face un recul. (< fr.
reculer)
recula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reculá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
reculeázărecula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECULÁ, reculez, vb. I.
Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. — Din
fr. reculer.