recul - explicat in DEX

recul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECÚL, reculuri, s. n. Mișcare îndărăt a unui corp solid, produsă pe baza unei forțe de reacție, de mișcarea unui alt corp considerat că are sensul de deplasare înainte și care, de obicei, are masă mult mai mică decât primul corp. ♦ Distanța parcursă de un corp solid în timpul mișcării sale înapoi, provocată prin reacție. – Din fr. recul.

recul (Dicționar de neologisme, 1986)
RECÚL s.n. Mișcare înapoi a unui corp, ca reacție față de o forță exercitată asupra lui de un alt corp, care are o mișcare într-un anumit sens considerat ca sens înainte. ♦ (P. ext) Mișcare îndărăt; retragere. ♦ Distanță parcursă de un corp în timpul mișcării sale înapoi, provocată prin reacție. [Pl. -uri. / < fr. recul].

recul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECÚL s. n. 1. mișcare către înapoi a unui corp ca reacție față de o forță exercitată asupra lui de un alt corp, care are o mișcare într-un anumit sens, considerat ca sens înainte. 2. mișcare îndărăt, retragere. 3. (geol.) retragere a unui abrupt, a unui versant, a falezei, a frunții unui ghețar datorită eroziunii, încălzirii climei etc. 4. (fig.) mișcare în sens contrar progresului; regres. (< fr. recul)

recul (Dicționaru limbii românești, 1939)
*recúl n., pl. urĭ (fr. recul). Zmuncitura armelor de foc cînd se descarcă.

recul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recúl s. n., pl. recúluri

recul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECÚL, reculuri, s. n. Mișcare îndărăt a unui corp solid, produsă, pe baza forței de reacție, de mișcarea unui alt corp considerat că are sensul de deplasare înainte și care, de obicei, are masă mult mai mică decât primul corp. ♦ Distanța parcursă de un corp solid în timpul mișcării sale înapoi, provocată prin reacție. — Din fr. recul.