recucerire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECUCERÍRE, recuceriri, s. f. Acțiunea de
a recuceri și rezultatul ei. –
V. recuceri.recucerire (Dicționar de neologisme, 1986)RECUCERÍRE s.f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. [<
recuceri].
recucerire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recuceríre s. f.,
g.-d. art. recucerírii; pl. recucerírirecucerire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECUCERÍRE, recuceriri, s. f. Acțiunea de
a recuceri și rezultatul ei. —
V. recuceri.