rectrice - explicat in DEX

rectrice (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECTRÍCE, rectrice, s. f. (Ornit.) Fiecare dintre penele mari, late și puternice, din coada păsărilor, care dirijează zborul acestora. – Din fr. rectrice, lat. rectrix, -icis.

rectrice (Dicționar de neologisme, 1986)
RECTRÍCE s.f. Fiecare dintre penele din coada păsărilor care servesc la dirijarea zborului. [< fr. (pennes) rectrices, cf. lat. rectrix].

rectrice (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECTRÍCE s. f. fiecare dintre penele mari ale cozii păsărilor. (< fr. rectrice, lat. rectrix)

rectrice (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RECTRÍCE s. f. (ORNIT.) (‹ lat. rectrix, direcție) Fiecare dintre penele mari și puternice ale cozii unei păsări, cu rol de cârmă și de echilibru. La unele specii (ex. la păun, la pasărea-liră), r. masculului sunt foarte lungi, având rol de ornament; uneori sunt etalate („rotite”) în cursul paradelor nupțiale.

rectrice (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rectríce s. f., g.-d. art. rectrícei; pl. rectríce

rectrice (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECTRÍCE, rectrice, s. f. (Ornit.) Fiecare dintre penele mari, late și puternice, din coada păsărilor, care dirijează zborul acestora. — Din fr. rectrice, lat. rectrix, -icis.