rectorat - explicat in DEX

rectorat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECTORÁT, rectorate, s. n. Funcția de rector; durata acestei funcții; (concr.) birourile și serviciile administrative care țin de rector. – Din fr. rectorat, germ. Rektorat.

rectorat (Dicționar de neologisme, 1986)
RECTORÁT s.n. Demnitate, funcție de rector; biroul și serviciile care țin de rector; timpul cât cineva deține funcția de rector. [Pl. -te, -turi. / < fr. rectorat, germ. Rektorat].

rectorat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECTORÁT s. n. funcția de rector; biroul și serviciile care țin de rector. (< fr. rectorat, germ. Rektorat)

rectorat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rectorát n., pl. e (d. rector cu -at ca´n consulat). Funcțiunea de rector. Durata acesteĭ funcțiunĭ. Camcelaria rectoruluĭ.

rectorat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rectorát s. n., pl. rectoráte

rectorat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rectorat n. demnitate, funcțiune de rector.

rectorat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECTORÁT, rectorate, s. n. Funcția de rector; durata acestei funcții; (concr.) birourile și serviciile administrative care țin de rector. — Din fr. rectorat, germ. Rektorat.