rector - explicat in DEX

rector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RÉCTOR, rectori, s. m. Persoană care conduce (din punct de vedere științific și administrativ) o instituție de învățământ superior; grad deținut de această persoană. ♦ (În unele țări din Apus) Persoană care conduce o școală medie; grad deținut de această persoană. – Din lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur.

rector (Dicționar de neologisme, 1986)
RÉCTOR s.m. Conducător al unei universități sau al unui institut politehnic. ♦ (În unele țări din Apus) Conducător al unei școli medii; grad deținut de acesta. // adj. Conducător, diriguitor. ◊ (Liv.) Spirit rector = conducător spiritual. [< lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur].

rector (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECTOR I. s. m. 1. conducător al unei instituții de învățământ superior; ◊ (în unele țări din Apus) conducător al unei școli medii. 2. superior al unui colegiu al iezuiților. II. adj. conducător, diriguitor. (< fr. recteur, germ. Rektor)

rector (Dicționaru limbii românești, 1939)
*réctor m. (lat. réctor, -óris, d. régere, rectum, a conduce. V. co- și di-rector). Directoru uneĭ universitățĭ (odinĭoară și al unuĭ seminar teologic). V. prorector, decan.

rector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
réctor s. m., pl. réctori

rector (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rector m. cel ce dirijează o Universitate.

rector (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RÉCTOR, rectori, s. m. Conducător, sub raport științific și administrativ, al facultăților dintr-o instituție de învățământ superior; grad deținut de acesta. ♦ (în unele țări din Apus) Persoană care conduce o școală medie; grad deținut de această persoană. — Din lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur.