rectificator - explicat in DEX

rectificator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

rectificator (Dicționar de neologisme, 1986)
RECTIFICATÓR, -OÁRE adj. Care rectifică; rectificativ. // s.m. și f. Muncitor calificat care lucrează la rectificări. [Cf. fr. rectificateur].

rectificator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECTIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care rectifică. II. s. m. f. muncitor calificat care efectuează rectificări. III. s. n. dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați vaporii de amoniac, în instalațiile frigorifice. (< fr. rectificateur)

rectificator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rectificatór¹ adj. m., (persoană) s. m., pl. rectificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. rectificatoáre

rectificator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. — Din fr. rectificateur.