rectificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECTIFICÁRE, rectificări, s. f. Acțiunea de
a rectifica și rezultatul ei; îndreptare, corijare. ♦ (
Concr.) Notă (într-un ziar) prin care se rectifică (
1) ceva. –
V. rectifica.rectificare (Dicționar de neologisme, 1986)RECTIFICÁRE1 s.f. Acțiunea de a rectifica (
1) și rezultatul ei; îndreptare, corijare. [<
rectifica (1)].
rectificare (Dicționar de neologisme, 1986)RECTIFICÁRE2 s.f. Acțiunea de a rectifica (
2). ◊
Mașină de rectificare = mașină-unealtă de prelucrare a pieselor prin rectificare. [<
rectifica (2)].
rectificare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RECTIFICÁRE (‹
rectifica)
s. f. 1. Acțiunea de a rectifica și rezultatul ei; îndreptare, corectare.
2. (
CHIM.) Operație de separare a componenților volatili cu puncte de fierbere diferite dintr-un amestec lichid, printr-o succesiune de evaporări și de condensări, în care o parte din lichidul rezultat prin condensarea vaporilor este recirculat în coloană sub formă de reflux. Se execută în coloana de
r. (sau de fracționare).
V. și
distilare. 3. (
TEHN.) Operație de supernetezire prin așchiere, executată la mașinile de rectificat cu ajutorul sculelor abrazive, pentru obținerea fie a unor suprafețe foarte netede, fie a unor dimensiuni realizate cu mare precizie, fie a ambelor calități. ♦ Operație sau asamblare de operații de readucere a unui corp (
ex. unealtă), a unui sistem tehnic (
ex. cale ferată), a unei construcții sau a unui sistem natural (
ex. un curs de apă) la forma sau la starea inițială, anterioară unei deformări, sau la o formă și stare nouă, stabilită printr-un proiect.
R. cursurilor de apă (
r. de albie) prin tăierea meandrelor are ca scop facilitarea navigației, o mai bună utilizare a terenurilor de luncă etc. Poate însă să afecteze biodiversitatea prin restrângerea zonelor umede.
4. (
Dr.) Înlăturarea, printr-o încheiere (
2), de către un organ de jurisdicție, a erorilor materiale strecurate în dispozitivul hotărârii asupra numelui, calității sau susținerilor părților ori asupra unui calcul.
rectificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rectificáre s. f.,
g.-d. art. rectificắrii; pl. rectificắri