rectifica - explicat in DEX

rectifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

rectifica (Dicționar de neologisme, 1986)
RECTIFICÁ vb. I. tr. 1. A îndrepta, a corecta. 2. A netezi suprafața unei piese metalice cu o piatră abrazivă. 3. A purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. [P.i. rectífic, 3,6 -că. / cf. fr. rectifier, < lat. rectus – drept, facere – a face].

rectifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECTIFICÁ vb. tr. 1. a îndrepta, a corecta. 2. a netezi suprafața unei piese metalice cu o piatră abrazivă. 3. a purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. 4. (mat.) a determina lungimea unui arc de curbă. (< fr. rectifier, lat. rectificare)

rectifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rectificà v. a îndrepta un lucru, a-l repune în starea în care trebue să fie.

rectifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECTIFICÁ, rectific, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. — Din fr. rectiller, lat. rectificare.