recte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECTE adv. Cu adevărat; anume. –
Cuv. lat.recte (Dicționar de neologisme, 1986)RÉCTE adv. Cu adevărat; anume. [< lat.
recte].
recte (Marele dicționar de neologisme, 2000)RÉCTE adv. cu adevărat, anume. (< lat.
recte)
recte (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)récte adv.recte (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECTE adv. Cu adevărat; anume. —
Cuv. lat.