rectal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECTÁL, -Ă, rectali, -e, adj. Care aparține rectului, privitor la rect. – Din
fr. rectal.rectal (Dicționar de neologisme, 1986)RECTÁL, -Ă adj. Referitor la rect, al rectului. [< fr.
rectal].
rectal (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECTÁL, -Ă adj. referitor la rect. (< fr.
rectal)
rectal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rectál adj. m.,
pl. rectáli; f. rectálă, pl. rectálerectal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECTÁL, -Ă, rectali, -e, adj. Care aparține rectului, privitor la rect. — Din
fr. rectal.