recrutare - explicat in DEX

recrutare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECRUTÁRE, recrutări, s. f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei. – V. recruta.

recrutare (Dicționar de neologisme, 1986)
RECRUTÁRE s.f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei; (spec.) înscriere a tinerilor pentru stagiul militar. ♦ (Fig.) Alegere, angajare. [< recruta].

recrutare (Dicționaru limbii românești, 1939)
*recrutáre f. Acțiunea de a recruta: cercu de recrutare al județuluĭ cutare.

recrutare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recrutáre (re-cru-) s. f., g.-d. art. recrutắrii; pl. recrutắri

recrutare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
recrutare f. acțiunea de a recruta: recrutarea se făcea od. prin tragere la sorți.

recrutare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECRUTÁRE, recrutări, s. f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei. — V. recruta.