recruta - explicat in DEX

recruta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr, un contingent de tineri, care urmează să fie încorporați pentru îndeplinirea serviciului militar. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrarea în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

recruta (Dicționar de neologisme, 1986)
RECRUTÁ vb. I. tr. 1. A înscrie tineri pentru stagiul militar; a angaja în armată soldați. ♦ intr. A se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei. 2. (Fig.) A angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociație etc.). [< fr. recruter].

recruta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECRUTÁ vb. I. tr. 1. a înscrie tineri pentru stagiul militar; a înrola. 2. (fig.) a angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociație etc.) II. intr. a se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei. (< fr. recruter, germ. rekrutieren)

recruta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
recrutà v. 1. a face recruți; 2. fig. a atrage într´o asociațiune; 3. a primi recruți: Academicianii se recrutează printre scriitori.

recruta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. — Din fr. recruter, germ. rekrutieren.