recrudescent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECRUDESCÉNT, -Ă, recrudescenți, -te, adj. (
Med.; adesea
fig.) Care prezintă o recrudescență; care își reia forța, intensitatea. – Din
fr. recrudescent.recrudescent (Dicționar de neologisme, 1986)RECRUDESCÉNT, -Ă adj. (
Despre o boală, o stare etc.) Care își reia forța, intensitatea. [< fr.
recrudescent].
recrudescent (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECRUDESCÉNT, -Ă adj. (despre o boală, o stare) care își reia intensitatea. (< fr.
recrudescent)
recrudescent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recrudescént (re-cru-) adj. m.,
pl. recrudescénți; f. recrudescéntă, pl. recrudescénterecrudescent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECRUDESCÉNT, -Ă, recrudescenți, -te, adj. (
Med.; adesea
fig.) Care prezintă o recrudescență; care își reia forța, intensitatea. — Din
fr. recrudescent.