recromat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECROMÁT, -Ă, recromați, -te, adj. (Despre piei tăbăcite) Care a fost supus operației de recromare. –
V. recroma.recromat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECROMÁT, -Ă, recromați, -te, adj. (Despre piei tăbăcite) Care a fost supus operației de recromare. — V.
recroma.