recroma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECROMÁ, recromez, vb. I.
Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. –
Re1- +
croma.recroma (Dicționar de neologisme, 1986)RECROMÁ vb. I. tr. A supune operației de recromare. [< fr.
rechromer].
recroma (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECROMÁ vb. tr. a supune operației de recromare. (< fr.
rechromer)
recroma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECROMÁ, recromez, vb. I.
Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. —
Pref. re- +
croma.