recristalizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECRISTALIZÁRE, recristalizări, s. f. (
Chim.) Operație de purificare a unei substanțe chimice impure, prin dizolvarea acesteia la cald, urmată de filtrarea soluției și de cristalizarea ei prin răcire. ♦ Fenomen de refacere a cristalelor unui metal sau ale unui aliaj, deformate printr-un tratament mecanic la rece. –
Re1- +
cristalizare. Cf. fr. recristallisation.recristalizare (Dicționar de neologisme, 1986)RECRISTALIZÁRE s.f. Proces de schimbare, de modificare a structurii cristaline a unui metal sau a unui aliaj prin încălzire. [<
re- +
cristalizare, după fr.
recristallisation].
recristalizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECRISTALIZÁRE s. f. 1. transformare a rocilor, care se produce atunci când mineralele cristalizate se transformă în noi cristale. 2. modificare a structurii cristaline a unui metal sau a unui aliaj prin încălzire. (< recristaliza)
recristalizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recristalizáre (re-cris-) s. f.,
g.-d. art. recristalizắrii; pl. recristalizắrirecristalizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECRISTALIZÁRE, recristalizări, s. f. (
Chim.) Operație de purificare a unei substanțe chimice impure, prin dizolvarea acesteia la cald, urmată de filtrarea soluției și de cristalizarea ei prin răcire. ♦ Refacere a grăunților cristalini ai unui metal sau ai unui aliaj, care a suferit anterior un ecruisaj. —
Pref. re- +
cristalizare. Cf. fr. recristallisation.